Despre publicul pe care ți-l alegi

Fotografia îi aparține lui Sorin Onișor, cunoscut publicului sub brandul de ”fotograful satului românesc” și a stârnit o avalanșă de comentarii și luări de poziție violente.

Da, cel din apă este mort. Imaginea nu e regizată ci trasă în timp ce copilul povestea sătenilor cum a găsit moșul pe care-l căuta tot satul de 2 zile, ceea ce o încadrează fără nici urmă de îndoială la foto-jurnalism și a fost luată în fața și cu acordul părinților.

Nu vreau să vorbesc despre fotografie aici ci despre publicul pe care și-l construiește un artist. Sorin și-a ales pentru brandul lui fotografic cea mai facilă nișă a publicului român – partea ce abia așteaptă să spună ce țară frumoasă avem de parcă ar fi o victorie personală/partea ce-și amintește cu mare plăcere și nostalgie de copilăria la sat, la bunici/partea pentru care naturalul ruralului e esența românului și soluția la toate problemele capitaliste pe care le avem acum.

Cu fotografii excelente pe tema asta și-a crescut Sorin Onișor un public de câteva zeci de mii de urmăritori. Peisaje splendide, copii murdari de joacă prin țărână, bătrâni cu fața plină de vreme, imagini care transmit căldură, puritate, nostalgie, bucurie. Continue reading

Trei seriale bune

VINYL

Extrem de bine făcut. Coloană sonoră fabuloasă. Atmosferă excelent construită. Începe lent, că nu e serial de acțiune ci de stare. Avându-l pe Mick Jagger producător poți presupune că scenariul are o bază solidă de informații din spatele scenei. + Martin Scorsese.

Obligatoriu pentru Continue reading

Două păreri opuse dar corecte și o gafă prezidențială

Poziția președintelui a stârnit (scoatem din ecuație publicul antenelor, anti-băsiștii, fan clubul voiculescu) două reacții majore și diametral opuse în rândul publicului neafiliat politic sau mediatic:

  • simpla intervenție a președintelui într-o procedură ANAF este o palmă dată atât celor executați fără scandal cât și ordinii de drept în general.
  • faptul că președintele a avut o poziție de mediere nu de linșaj (deși oportunitatea era excelentă) față de cel mai scârbos adversar al său e lăudabil și demonstrează, ca la carte, cum ar trebui să arate un președinte apolitic (da, Băsescu a șters din mentalitatea colectivă faptul că președintele trebuie să renunțe la orice tabără politică după numirea în funcție) și obiectiv.

Și sunt amândouă corecte, chiar dacă se bat cap în cap, pentru că se mișcă în planuri diferite. Continue reading

Ori e subvenție ori e ajutor social

Se schimbă drastic modul de acordare a subvențiilor pentru creșterea vitelor iar peste Bucovina s-a lăsat doliu. Și-n dreapta și-n stânga, oameni se plâng că nu o să întrunească criteriile și o să trebuiască să renunțe la văcuțe.

Realitatea la rece e clară – la noi mediul rural nu face performanță, nu o duce bine cu agricultura și subvențiile nu-s primite ca să facă produsul competitiv ci de multe ori sunt chiar obiectul muncii, principala sursă de bani.

Dacă mâine se introduc criterii de performanță reale și pentru terenul arabil, trei sferturi din proprietari își scot pământul la vânzare. Practic de ani de zile, statul sponsorizează mediul rural să stagneze – nu-i nevoie nici să se apuce de treabă serios, nici să se gândească la strategii, nici nimic. Dacă pică ceva în plus din muncă bine, dacă nu, cu subvențiile nu ieșim în pierdere.  Continue reading

De ce e românul nesimțit?

Nu vorbesc despre aruncatul gunoaielor, bizonii din trafic, înghesuiala la coadă, lipsa de maniere în public și alte manifestări întâlnite constant și peste tot la noi. Astea sunt chestii care țin de lipsa cruntă de educație civică și faptul că poliția comunitară e plătită degeaba.

Ce ne arată cu adevărat gradul de nesimțire al românului este altceva, o reacție rar întâlnită în afara Balcanilor și care nu lasă loc de niciun fel de interpretare. Care este primul lucru pe care-l face un român (indiferent de categorie socială) când îi bați obrazul?

Se gândește la ce spui, analizează situația și eventual își cere scuze? Nu, fără absolut nicio secundă de întârziere (cât să poată înțelege ce i-ai zis sau cum stă treaba) se va porni pe grohăit:

  • dacă nu te cunoaște, va începe ”ce te bagi nesimțitule? tu altă treabă nu ai? cine ești tu mă să-mi spui tu mie? dacă-ți dau una peste gură, data viitoare nu te mai dai deștept” și de acolo va trage niște concluzii legate de vârsta, aspectul tău general și de cum îți legi șireturile, toate îndreptate spre cât de neimportant membru al societății ești față de el și cum ar trebui să-ți fie rușine că l-ai deranjat.
  • dacă te cunoaște, atunci vai și-amar! Nu contează cât e de clar c-a greșit cu ceva, îți va arunca spre tine toate chestiile cu care l-ai deranjat vreodată, indiferent de cât de penibile sunt, toată muniția pe care-o poate aduna cu indiferent cât de mare efort, infinit mai mare decât i-ar lua să zică ”am greșit, scuze”.

Și asta e culmea nesimțirii, când tu greșești și în loc să începi prin a-ți cere scuze, vii cu mârlănisme, jigniri, agresivitate și uneori chiar cu violență fizică. Iar noi, românii, asta facem zi de zi.

Vorbesc de situațiile în care nu există ceva de cerut, de dat înapoi, de lucrat, atunci când cel care-și recunoaște greșeala ar avea ceva de pierdut. De ce-i atâta de greu românului să-și ceară scuze?

Cred că din două motive: Continue reading

Red Queen – Victoria Aveyard

Pe Goodreads s-au votat cele mai bune cărți pe 2015, top relevant pentru piața de carte mondială, venit dintr-o comunitate masivă de cititori. Trec cu părerea prin titlurile câștigătoare ale principalelor categorii, azi Red Queen, câștigătoarea de la Debut Author.

E prima carte din top pe care o consider câștigătoare pe merit. Nu pentru că e o capodoperă a stilului sau rămâi mut în fața ideilor ci pentru că recunosc o rețetă bună, care merge unsă la un public consistent și e bine executată. Continue reading

Pasul Mestecăniș scapă de gunoi

Cu doi ani în urmă scriam despre incredibila viziune a Consiliului Judetean Suceava pentru stocarea gunoiului menajer exact pe europeana ce leagă două orașe turistice bucovinene.

Cum să pui o groapă de gunoi, chiar pe drumul unde vine lumea să se bucure de aer curat și munte verde? În tot județul nu se găsea alt loc decât chiar în pasul turistic, chiar pe europeană, ca să stea omul în spatele camioanelor cu gunoi zemos și când oprește să vadă peisajul să dea în miros de mort?

După ce proiectul a fost contestat în instanță, lucrările nu s-au oprit. Consiliul se baza încrezător pe Tribunalul Suceava și verdictul le-a fost pozitiv, nicio surpriză, chiar dacă se încălcau niște norme legale clare.

Apelul judecat zilele trecute la Cluj a scris însă altă poveste și proiectul a fost etichetat drept ilegal. BUM-BUM-BUM. E o victorie deloc lipsită de importanță a Continue reading

Rate la preot

Cu lista de salarii și pensii pentru fiecare familie din comună în față, preotul împarte contribuțiile – 200 de lei pentru unii, 400 de lei pentru ăia cu pensii mai grase. Nu vă mai spun ce înseamnă grase, că v-apucă plânsul, venitul mediu în Bucovina e jos de tot.

Popa e la a cincea sau a șasea biserică pe care o face și n-are timp de pierdut, așa își respectă instrucțiunile/canonul de mai sus și așa își dovedește chemarea creștină.

”Gândiți că aveți rata la bancă de-acum”

Nu, demult nu mai contează starea spirituală a enoriașilor, armonia din sat și puterea slujbei din altar pentru urcatul pe treptele ierarhice ale bisericii. Competența se măsoară în bani și turle.

”Și dacă nu plătiți?”

”Nu se poate, ne citește în biserică și ne face de râs. Și-apoi noi am zis că vrem biserică numai că nouă ne ajungea una mai mică, nu așa de scumpă”
Continue reading

Trigger Warning: Short Fictions and Disturbances – Neil Gaiman

Pe Goodreads s-au votat cele mai bune cărți pe 2015, top relevant pentru piața de carte mondială, venit dintr-o comunitate masivă de cititori. Trec cu părerea prin titlurile câștigătoare ale principalelor categorii, azi Trigger Warnings: Short Fictions and Disturbances, câștigătoarea de la Fantasy.

Neil Gaiman e un titan al literaturii fantasy și sf, autor gustat de foarte multă lume, atât critici cât și public. Scrie foarte bine – pune cuvintele unul după altul de parcă se așează singure, așa cum se atrag ele natural – și cu lucrul ăsta pare a fi toată lumea de acord.

Când lupa se mută pe conținut nu stil, consensul general mai pierde un pic din putere. Unii chiar strâmbă din nas și uită c-au și citit ceva de autor în tinerețe, atât de lipsită de zvâc li se pare acțiunea. Continue reading

Revenant, diferența dintre gusturi și argumente cretine

Pentru mine Revenant a fost, fără discuție, filmul anului 2015 și rolul făcut de Leo cel mai bun din toată cariera sa.

Astea fiind spuse îi înțeleg și pe cei cărora nu le-a plăcut sau au așteptat mai mult, tocmai pentru că știu de ce mi-a plăcut mie așa de mult și că motivele astea nu sunt general valabile:

  • cinematografie extraordinară, cadrele filmului sunt pur și simplu fabuloase, că e vorba de peisaj, de luptă sau de portret. Pentru mine și pentru cei înclinați spre arta vizuală asta contează enorm în cum simțim atmosfera unui film.

Pentru cei  care pun accentul strict pe acțiune și vizualul e un fundal pus să nu fie gol acolo, aspectul ăsta a trecut neobservat și cu el o mare parte din atmosferă. Deja s-au uitat la un film mult mai sărac decât m-am uitat eu.

  • ”mâncăm ce prindem” e una dintre vorbele cele mai dragi ale tinereții mele.

Cuprinde o invitație solidă la aventură și la eliberarea vânătorului primordial din tine și mi-a adus, mie și prietenilor, multe amintiri pline de gust și frumusețe nefiltrată. Un foc pe malul unei oglinzi alpine sub un miliard de stele, pe care sfârâie vreo doi păstrăviori, bolborosește o mămăligă și niște hribi proaspeți, o dimineață cu compot de zmeură abia culeasă sau un plonjon în apele Prutului după un șarpe de-un metru, apetisant după câteva zile de secetă culinară și multe, multe altele… Continue reading