Au venit hoții irlandezi în România!

Știți Ryanair, compania aeriană cu oferte de două ori mai ieftine decât ruginiturile CFR-ului. Am apelat (din nou) la Ryan sâmbăta trecută, pentru Timișoara-București. La fel ca mine, restul românilor care au ocupat peste o sută de locuri. Detaliu ciudat la cursele Ryanair: Fiind companie low-cost, îți poți alege scaunul doar dacă plătești 3 euro peste prețul normal (care preț normal este de 2 ori mai mic decât la tren!)

Ce s-au gândit ocupanții celor peste o sută de locuri? “Cum să plătesc 33 de euro în loc de 30? Adică s-a întâlnit hoțul cu prostul?!” Eh, cum așa ceva? Mai bine NU îți alegi locul, pentru că la fel NU și-au ales nici restul pasagerilor ne-proști, pregătiți pentru întâlnirea cu hoții irlandezi.

După care, preț de vreo 10 minute, cei peste 100 de pasageri fac combinări și permutări, până fiecare nimerește lângă “dulceața mea scumpă”, “iubi meu drag” și restul dulcegăriilor care te fac să perforezi fuzelajul cu fruntea. Sau, cum s-a întămplat la zborul de sâmbătă, la final rămâne un ne-prost în picioare.

– De ce nu vă așezați? întreabă lehămetită stewardesa.
– Păi nu mai am unde.
– Aveți locul pe bilet, vă rog să vă așezați!
– Nu mai pot acolo! Am făcut schimb să stau lângă soție cu un alt domn, iar domnul a făcut schimb cu B09, iar doamna care a venit de la F20 s-a răzgândit și a plecat la H… Cu bagaje, cu tot.

În astfel de momente cruciale, ne-proștii fraternizează împotriva stăpânului asupritor:

– Așa, așaaa! Da, da, da… Așa faceți voi la Ryanair, așa! Puneți soțul în față și soția în spate, rupeți familii. Bine că nu i-ați pus în alt avion! se auzi cel mai curajos dintre înfrățiți.

Discutăm despre o cursă care, din momentul decolării și până la aterizare, durează 35 de minute. Că se pierd vreo 3 ore în total este altă problemă. Și mai discutăm despre 3 euro. Trei nenorociți de euro care rup familii.

– Doamnă, la mine plouă! Plouă în avion, doaaamneee, ce avioane sunt astea, fraților?!
Deja ștacheta ajunsese la nivelul suprem. Mai contează ne-prostul din picioare, când plouă în avion? Poa’ să stea și la nevastă-sa în brațe.
– Uitați doamnă, cum cură! E spart, intră apă!

Deși supraîncălzită neuronal de la D-uri, F-uri, H-uri, combinări de ne-proști și ne-proaste, stewardesa reușește să îi amintească plouatului că a stat vreo 10 minute în ninsoare, până să ajungă în avion. Să fie hainele pline de zăpadă, înghesuite deasupra capului printre bagaje sau să fie o gaură în avion?

– Păi cum, doamnă? Și plouă doar la mine? Doar pe mine m-a nins? La restul de ce nu cură?

Ce-i drept, toate de până acum au fost nimicuri, iar întârzierea cauzată de combinatori și plouați ar fi fost de maximum un sfert de oră. Restul până la aproape două ore a fost din vina ninsorii și a Aeroportului Internațional din Timișoara. Aeroport dotat cu un singur utilaj pentru degivrare.

Și stăteau Boeinguri și Airbusuri încârduite, să-și aștepte jetul de spârcâici degivrant, iar pasagerii se plictisiseră de atâtea neveste permutate, se udaseră și se uscaseră; parcă nici gaura din avion nu mai era ca la început.
Văzând că ne apasă plictisul, stewardesele au catadicsit să ne împartă reviste – Cea mai mare greșeală în condițiile date.

– Huooo! Plecați de aici cu revistele voastre, n-avem nevoie! Ați stat pitulate până acum, poate ne e foame, ne e sete… Vrem să decolăm mai repede, nu revisteee! Plecați de aici!

Renumiți pentru inteligență, reverență și alte nobile calități care ne fac să altoim familia când avem o zi proastă, ne-a fost ușor și acum să identificăm vinovatul: Stewardesa! De obicei, ăla care pare cel mai neajutorat și lesne de atacat trebuie să plătească.
Dar naivi nu suntem. În spatele furiei revărsate peste fetele cu reviste, cunoaștem adevărul, știm rădăcina răului. Și nu-i rădăcină de-ale noastre:

– Au venit hoții irlandezi în România!

În astfel de situații, îmi doresc să nu fi ajuns pe la noi niciun hoț străin. Să fi rămas doar cu ai noștri. Să ajungem din Timișoara la București în trei săptămâni, călare pe măgar. N-ar fi confortabil, dar ar fi corect. Ne-am putea privi franc și să recunoaștem: Da, bre, ăștia suntem!

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

4 Comments

  1. Chiar m-am gandit la voi, daca reusiti sa decolati. La cum a nins sambata seara, a fost un miracol ca au decolat avioanele.
    Am maturat in curte zapada si in 10 minute era stratul de 10 cm la loc. 🙂

    Reply
    • Mulți dintre pasageri nu au fost așa impresionați de zăpadă. Auzeam în jur numai: “Hai, frate, dacă la o lapoviță mică întârziem 2 ore, când o ninge ce mai facem? Ajungem la primăvară?” 🙂

  2. Probabil ar fi trebuit informați oamenii ca dacă decolează avionul cu zăpadă sau gheață pe el s-ar putea să se blocheze flapsurile, eleroanele și celelalte mecanisme care controlează avionul în timpul zborului.
    Să nu mai vorbim despre coeficiente de frecare și ridicare afectate datorită suprafețelor denivelate și care pot cauza probleme cum ar fi… să cadă avionul din cer.

    Dar noh, astea-s detalii care nu contează atunci când aștepți vreo 2h în plus în aeroport.

    Reply
    • N-ar conta, dacă nu-s în stare să facă legătura între ”mașina mea nu frânează și nu ia curbele la fel pe zăpadă” și ”avionul ăsta cântărește de vreo sută de ori mai mult și trebuie să decoleze și să aterizeze, nu numai să țină șoseaua” n-are rost să le explici de frecări, flapsuri și alte subtilități.

Leave a Comment.