Albinele sunt ca oamenii

IMG_0462Într-un stup de albine organizarea este esenţială. Cele mai multe şi mai blânde se ocupă cu munca. Sunt docile şi îndoctrinate, nişte workaholice irecuperabile. Poţi să le iei rodul muncii de sub botic, nu zic nici bâz, după cum se vede în imagine. Probabil lucrătoarele n-au nici ac în fund pentru autoapărare. Atât de fleaşcă sunt. Dacă le mai dai şi puţin fum, trec toate pe haială şi îţi cară singure mierea în borcan.

Recoltarea mierii se face de preferat dimineaţa. Din ce am înţeles, dupa ora 11 vine garda. Şi nu vrei să superi garda stupului. Albinele bătăuşe sunt agresive din eclozare. Nu le trebuie motiv de ceartă, e suficient să te vadă că dai târcoale stupului şi te fac ciur. De aceea trebuie să fii tot timpul cu urechile ciulite şi să anticipezi momentul. Când ai auzit:

„SCAN-DAL, ooo-pa diri-da, opa dirida, e SCAN-DAL, ooo-pa diri-da, opa dirida, SCAN-DAL”

Poţi deja să fugi mâncând pământul, ăsta e cântecul de luptă!

În orice stup, pe lângă lucrătoare şi bătăuşe, există şi grupul masculilor feroce. Adică trântorii. Ăştia sunt mai dolofani, mai negricioşi, iar activitatea lor se rezumă la consum şi harfe de gigolo. Un fel de şmecheri de Dorobanţi.

Şi fiecare macho din ăsta închipuit visează să-i zbârlească aripile reginei. Să-i zdruncine antenuţele până o leşină. Să-i împingă mierea până la orgasm, Să-i…în fine, aţi prins ideea. Şi culmea e că regina nu-i lasă pe sec. Este fată generoasă şi răbdătoare; nu contează că stupul are sute, chiar mii de trântori. Rezolvă tot!

În lumea albinelor, regina este Bianca Drăguşanu.

Am adunat mierea şi mi-am aruncat privirea în iarba de lângă stup. Un trântor beteag, cu aripile roase şi antenuţa frântă se perpelea de chin.

– Victoraş, ce faci tată? Te-a alungat scorpia din stup? Bă Victoraş, ce-a fost mă în mintea ta? Te-ai crezut la meteo…

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

9 Comments

  1. m-ai facut destul de curios cu pozele astea impartite cu zgarcenie, ma simt ca in tom si jery cand il pacalea ca e ceva interesant in carte.
    abiaastept sa vad tot filmul.

    Reply
  2. Asta imi aduce aminte de un banc arhaic, de pe vremea cand nu existau smartphone-uri.
    Niste romani in Paris, nu stiau cum sa ajunga in cartierul latin si intrebau pe cine apucau pe strada. Dupa ce au primit numai refuzuri in toate limbile lumii, au intilnit in sfarsit alti romani.
    “Da bine mah, nimeni in Parisul asta nu stie unde e cartierul latin, am intalnit numai emigranti si turisti straini in orasul asta. Dar totusi, unde sunt parizienii astia?”
    “Cine? parizienii? Pai unde sa fie, la lucru…”

    Asa e si cu Vlad. E la lucru, cineva trebuie sa munceasca…:-))

    Reply

Leave a Comment.