Adevărul, jurnalism pe pâine

Oana Stancu are proasta idee de a-i adresa o scrisoare publică fiicei lui Tapalagă. Pentru cei care nu o cunosc pe Oana Stancu – O identificati uşor în studiourile Antenelor. Este modelul Rubens cu grai slobozit din purcăreață.
Mai mereu nervoasă; cu gâtul mărgelat şi mâna încleştată în formă de gheară, gata să intre pân’ la cot în oala cu sarmale.

Ce-i drept, scrisoarea asta nu mi se pare nici cea mai proastă idee a Oanei şi nici cel mai mârşav “act jurnalistic” săvârşit. Are altele mai gogonate în palmares.
Limbajul folosit este decent, singurele atacuri la persoana colegului de breaslă Tapalagă sunt citate din însuşi Dan Tapalagă.

Gestul nepotrivit rămâne. Mesajul duhneşte a patetism, deşi l-a ambalat în cuvinte curate în faţa unui ipotetic CNA. Iar amestecarea fiicei lui Tapalagă în scandal demonstrează, din nou, calitatea îndoielnică a jurnalismului prestat de Oana Stancu.

Ce reacţie au jurnaliştii ziarului Adevărul?
Vă prezint natura umană, varianta ilustrată:

adev1

“Domnule preşedinte, ajunge cu joaca de-a preşedintele. V-am înţeles un an şi ceva. Nu mai avem răbdare. (…) Declaraţiile d-voastră de săptămână trecută au alimentat nu doar nemulţumirea românilor, ci au hrănit războiul urii practicat de trustul Intact.” – Aşa îşi începe editorialul jurnalista şi scriitoarea Daniela Raţiu. LINK

S-a înţeles cine practică “războiul urii”, da? DOAR trustul Intact. Şi din cauza lui Iohannis, bineînţeles.
Altă ilustraţie:

adev2

Să lase scrisul Oana Stancu! Ok, dar cui să-l lase? Ne spune doamna Ursu. Să-l lase celor “care se pricep la asta şi o fac cu inteligenţă, cu toată conştiinţa, nu din slugărnicie şi prostie.” Adică să-l lase jurnaliştilor de la Adevărul… LINK

Ilustraţia numărul trei:

adev3

Data: 19 iunie, 2015. În acest articol marca Adevărul, ne este prezentată scrisoarea adresată lui Mircea Badea de Veronica din Canada. Prezentată frumos, elegant, fără vreo intenţie dojenitoare la adresa Veronicăi. Ba din contră; scrisoarea a fost share-uită şi promovată cu admirabil nesaţ de jurnaliştii Adevărul, pe facebook.

Ilustraţia numărul patru:

adev4

A, e doar un fragment din scrisoarea Veronicăi din Canada. LINK

Adevărul, jurnalism pe pâine – Quod erat demonstrandum.

Doar un smoc de puf adăugat popândăilor care stăteau cu gâturile alungite şi aplaudau președinția lui T. Băsescu. Iar acum se zvârcolesc de ceasul morţii “Vai, Johannis, este un abuz! Cum îţi poţi permite?!”

Nu este vorba despre câinii de pază ai democraţiei, ci despre popândăi. Fie aplaudaci, fie muşcători, în funcţie de simpatii şi finanţări.
Îi doare fix în scama agăţată în unghie de fiica lui Tapalagă, de fiul lui Badea, de nepoată-sa sau de copilul pocnit de Băsescu.

“Umilirea nu e bună” – Patrick Andre de Hillerin:

“Acești răzbunători iraționali, acești oameni ai căror ochi plâng de dorul unor imagini umilitoare în care nu mai joacă ei pupând diverse fese, ci pupătorii de fese varanice din partea cealaltă, sunt asemeni unor femei urâte și proaste care se bucură că maquisarzii le tund la chelie pe metresele nemților care au ocupat Franța în al doliea Război Mondial. Dacă n-ar fi fost urâte și proaste, ar fi găsit procedeul odios, pentru că n-ar fi fost respinse de nemți și, implicit, s-ar fi aflat ele în locul vicitimelor acestei umiliri ritualice.”

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

2 Comments

  1. cred ca e ceva-n aer la antene, cand avea cu 20 kg mai putin era chiar simpatica(oana stancu)…zici ca lucreaza in parlament, toti se-ngrasa si devin nesimtiti dupa 2-3 ani.(cu exceptia lui badea, care nu se-ngrasa dar compenseaza la capitolul 2)

    Reply

Leave a Comment.