A murit Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului. După ce a condus 52 de ani Mitropolia Banatului. Ce declară public Mihai Bendeac, după ce şi-a condus 31 de ani propria viaţă:
Nici eu nu sunt de acord cu multe “ziceri şi proverbe”. Iar “despre morţi numai de bine” este una dintre ele. Într-adevăr, Nicolae Corneanu a fost o faţă controversată a bisericii. Colaborarea cu Securitatea, demonstrată şi recunoscută ulterior de Corneanu, îl descalifică din rolul de slujitor al (aproape) orice. A fost slujitor al regimului comunist, deghizat în straie bisericeşti. Şi-a spionat şi turnat la Securitate mai mulţi colegi. Din nou, detalii dovedite, nu păreri.
Dar există şi o barieră, nu neapărat a bunului-simţ, ci a bunei discerneri. O barieră pe care ateii înverșunați, dornici să demonstreze nocivitatea religiei, de multe ori o sar.
Ce a declarat Nicolae Corneanu în legătură cu evenimentele din 1989:
“In zilele cand a inceput Revolutia la Timisoara, n-am fost in oras si imi imput si acum acest lucru, desi n-am fost eu cauza absentei de aici: a trebuit sa merg intr-o delegatie la Constantinopol, la Patriarhia Ecumenica. Acolo m-a prins inceputul Revolutiei. Am plecat cat am putut de repede de la Istanbul, pentru a ajunge in tara, dar de la Bucuresti n-am putut pleca imediat la Timisoara. Pana s-a putut vorbi la telefon, colaboratorii mei de aici imi comunicau mereu ca revolutionarii cereau sa fiu si eu prezent alaturi de ei, mai ales in celebrul balcon al Operei din Timisoara. Indata ce am putut pleca din Bucuresti, m-am atasat intregii miscari care s-a produs atunci, in decembrie 1989, si intr-un fel cu sentimentul vinovatiei ca n-am putut sa contribui si eu la Revolutie, dar si cu o admiratie deosebita pentru ceea ce s-a intamplat in acele zile”
Atât eu cât şi Mihai Bendeac avem prea puţini ani de viaţă pentru a fi participat la evenimentele din 1989. Am fost doar martori pasivi, mai mult sau mai puţin conştienţi de ce se întâmplă pe străzi. Spre deosebire de colaborarea cu Securitatea, întâmplarea cu închisul uşilor din 1989 nu a fost vreodată demonstrată.
Drept urmare, nu ştiu de unde are Mihai Bendeac informaţia certă că:
“Aceasta sinistra creatura din imaginea alăturată, acest gunoi uman, A ÎNCHIS usile bisericii in timpul revolutiei de la Timisoara, iar zeci de tineri au fost impuscati si au pierit pe treptele acesteia fiindcă n-au avut unde sa se adaposteasca.”
Scenariul mi se pare improbabil, potrivit mai degrabă pentru o producţie horror low-budget. Biserica respectivă era un fel de buncăr în care se adăposteau revoluţionarii vânaţi pe străzi de armată? Se juca împuşcatelea pe piua, iar în biserică era trasul interzis? Regimul care a demolat numeroase biserici, acum brusc simţea o jenă şi nu dorea să-l supere pe D-zeu?
Nu am fost acolo, nu ştiu. De aici şi sumedenia de întrebări. Dar Bendeac pare foarte informat. Poate ne răspunde el.
indiferent care a fost situatia reala, cand spui asta gresesti enorm:
“Scenariul mi se pare improbabil, potrivit mai degrabă pentru o producţie horror low-budget. Biserica respectivă era un fel de buncăr în care se adăposteau revoluţionarii vânaţi pe străzi de armată? Se juca împuşcatelea pe piua, iar în biserică era trasul interzis? Regimul care a demolat numeroase biserici, acum brusc simţea o jenă şi nu dorea să-l supere pe D-zeu? “
Tu iti imaginezi scenariul ca pobabil? Adica revolutionari alergati pe strazi care intra in biserica, unde vanatorii nu au voie?
nu, catusi de putin…dar, doar pentru ca efectele uni gest sunt mici spre nule nu inseamna ca nu trebuie sa-l faci.
sunt cateva categorii sociale pentru care idea de martiriu ar trebui sa fie mai usor de acceptat in scopul de a deveni un simbol pentru restul “gloatei”.
De acord. Dar e diferenta mare intre asta si sa-l acuzi pe mitropolit, in mod nemijlocit, de moartea tinerilor impuscati pe treptele bisericii in care nu au avut voie sa se adaposteasca (Bendeac asta zice). Mai ales ca nu ai fost acolo, nu ai vazut, nu e un fapt demonstrat.
Mitropolitul a murit cu suficiente bube reale, demonstrate. A fost colaborator al Securitatii, si-a turnat colegii. Era in stare sa le intoarca spatele revolutionarilor pentru a-si scapa propria piele? Probabil ca da. Dar asta nu il face direct vinovat de moartea lor.
dani…eu ma legasem doar de partea cu “inutilitatea” deschiderii bisericii
Dani, asta nu e o informaţie pe care-a descoperit-o Bendeac în premieră. E lucru cunoscut de toţi timişorenii că în zilele revoluţiei porţile catedralei s-au închis, iar oamenii care fugeau spre catedrală au murit pe scări. Porţile le-a închis ilie sârbu (şi acest lucru e cunoscut). Că a fost la comanda lui nicolae corneanu sau nu … aici se poate dezbate problema, mai ales că – din ce citesc la tine – declara că nu a fost în Timişoara la vremea respectivă (posibil să spună adevărul, sunt fapte verificabile, deci prea puţin probabil să mintă).
Pe de altă parte ar trebui să nu uităm că nicolae corneanu (la fel ca şi alte mari feţe ecumenice – de ex pimen al Sucevei din ce-mi vine acuma repede în minte) a fost colaborator dovedit al Securităţii (mai mult, a făcut poliţie politică) timp de mai mult de 30 de ani (a început pe la 25).
A recunoscut ca a fost colaborator. Am pus in articol si citatul in care recunoaste. Nu inseamna ca au murit revolutionarii din cauza lui.
“lucru cunoscut de toţi timişorenii” nu e neaparat si adevarat. Eu, desi am oareşice imaginatie, nu imi pot imagina o gloata de revolutionari, alergand spre o catedrala cu usile inchise (care se vad de la distanta ca sunt inchise) pentru a se baricada acolo de furia sistemului represiv.
Iar cand s-au convins ca usile sunt inchise, au ramas pe trepte pana au venit represivii sa-i impuste.
Pardon, nu am pus in articol citatul in care recunoaste. E asta:
“Din pacate, «am fost colaborator al politiei politice comuniste» nu din ianuarie 1950, ci din toamna anului 1948, cand am fost arestat pe motivul de a fi adapostit un asa-zis «fugar» stabilit in Germania si venit in tara pentru a-si revedea familia. Eliberat, s-a crezut ca voi mai fi vizitat de alti «fugari», care astfel ar fi fost si ei prinsi. Obligat a purta legaturi cu cei care ma vizitau, am trecut din mana in mana, de la Siguranta, apoi de la Securitate, care imi cereau note scrise si informatii, pana la Revolutia din Decembrie 1989. Acceptarea acestei grele situatii mi-a macinat tot timpul constiinta si de aceea imediat dupa Revolutie am facut declaratii publice incepand cu ianuarie 1990. Asadar, n-am ce contesta, decat a repeta mereu parerea de rau pentru cele impuse si acceptate”
Na, păi la aşa argumentaţie n-am ce mai zice :))) Într-adevăr dacă nu-ţi poţi imagina un lucru nu are cum să se fi întâmplat :)))) Ce poate să mai conteze.
Cât despre partea cu Securitatea argumentele înalt-prea-sfinţiei sale sunt penibile. Ca să nu-l amintesc pe Arsenie Boca (ptr că se face deja excesiv de mult caz pe seama lui în ultima vreme), pot să-l amintesc pe Nicolae Steinhardt. Ca exemple la aşa da. Iar corneanu ăsta rămâne la aşa nu.
Cat timp nu imi descrie evenimentul respectiv cineva care chiar a fost acolo langa catedrala si l-a vazut, pot doar sa mi-l imaginez 🙂
Dani…nici nea Nelu n-a chemat minerii 🙂
Nu, nici eu nu-mi pot imagina cum un preşedinte de ţară cheamă nişte oameni să ciomăgească nişte studenţi.
Şi dacă n-am fost acolo, sigur nu e adevărat.
ananati…esti prost informata…nu au fost chemati pentru ciomageala…ci pentru curatenie si plantat panselute …uite asa apar zvonurile rautacioase
pff, aşa este. m-am lăsat influenţată de propaganda băsistă.
Nu e deloc acelasi lucru. Presupunand ca usile ar fi ramas inchise. Presupunand ca au ramas inchise la ordinul lui, desi nu era in tara, tot nu poti afirma ca au murit revolutionarii pe “treptele catedralei” pentru ca nu au avut unde sa se adaposteasca. Oricat de dubios ar fi personajul si cata antipatie ar atrage, sa ii pui in carca moartea unor revolutionari este prea tras de par. Aiuristic.
Nu, desigur că nu poţi afirma asta. Tot aşa cum nu poţi afirma nici despre iliescu că a distrus ţara asta când se ştie că el n-a furat nimic şi e sărac lipit. El doar a permis cadrul general care să ducă la prăduirea ţării, el a generat monştrii: năstase, hrebenciuc, andronescu, miron mitrea, vanghelie, sechelariu, oprişan etc etc.
Şi uşile închise ale catedralei există în mărturii VII ale supravieţuitorilor revoluţiei din 1989. Ne legăm acuma de cuvinte şi spunem că oamenii ăia nu mureau dacă stăteau naibii acasă în loc să se plimbe pe stradă? Facem semantică, Dani?
Nu ţi se pare o lipsă crasă de respect faptul că din ’89 încoace noi ca urmaşi nu facem decât să minimizăm importanţa şi jertfa oamenilor ălora, care au murit în ’89? Că n-a fost revoluţie, că a fost lovitură de stat, că unii au fost manipulaţi etc etc – foarte adevărat. Dar la fel de adevărat este că în Timişoara (şi-n toată ţara) au ieşit oameni de bună credinţă, care chiar au crezut că ei au făcut revoluţia şi că ei au eliberat ţara de comunism. Mii se părinţi ai căror copii au murit, mii de orfani rămaşi fără părinţi. Toate astea să le reducem la nimic, să bagatelizăm însăşi faptul că putem să scriem liber tot ce ne trece prin cap e – cum să zic – nedrept.
Când vii la Timişoara vrei să te duc la o femeie care a făcut revoluţia? Care s-a plimbat cu fiica ei pe străzi, care a sărit garduri, care s-a ascuns în curţile oamenilor (ca atâţia alţii) şi care ştie să povestească pentru că a văzut cu ochii ei blestematele alea de porţi închise?
Da, nu le-o-nchis corneanu cu mâna lui, le-o închis ilie sârbu – care era subalternul lui corneanu. Tot aşa cum şi năstase a fost subalternul lui iliescu. Etc Etc. Aş putea să merg la nesfârşit cu analogiile.
Nu e semantica, e realitate. Nu poti pune moartea unor oameni pe seama unor usi inchise. Nu inseamna ca cinstesti in vreun fel actiunea revolutionarilor, daca gasesti pentru moartea lor vinovati imaginari. Cum ar fi un preot (colaborator al Securitatii, adevarat) care o fi lasat sau nu vorba ca usile catedralei sa ramana inchise cat timp e plecat din tara.
Nu i-au omorat usile inchise. Si, daca vrei sa fim rationali, trebuie sa recunoastem ca nici deschiderea lor nu i-ar fi salvat.
3 chestii:
1. biserica a fost de-a lungul timpul, pentru orice cultura si mai ales pentru noi (numai uita-te putin la zidurile manastirilor din Bucovina), un loc de refugiu pe timp de lupta/razbel. Din punctul asta de vedere sa inchizi, in timp ce se trage, usile bisericii este un gest efectiv scarbos, ce neaga, mai tare decat mafia si accesele de lacomie pe care le injuri si tu la fel ca altii, menirea si spiritul bisericii.
2. faptul ca era plecat sau nu, mai ales pus in legatura cu colaborarea gretoasa cu regimul, nu cred ca il absolva de vreo vina. Nu e ca si cum acasa si-ar fi lasat catelul care nu stia cum sa de-a drumul la zavor, ci oamenii lui/educatia si dispozitiile lui. Hai sa fim seriosi…
3. doar incredibila nesimtire de a recunoaste ca a fost un jegos turnator din postura de pazitor al sufletelor enoriasilor trebuia sa-l trimita, daca aveao bruma de obraz, ori in afara bisericii ori cel putin in postura de preot ce se caieste si o ia de la inceput pentru a-si regasi harul. Faptul ca a murit mitropolit dupa gunoiul unei sutane patate de mizeria comunista si incalcarea celor ma sfinte reguli preotesti spune destule despre sufletul/caracterul omului.
Din astea 3 puncte si pentru mine e un jeg, cat despre revolutie, imi amintesc si acum ura si scarba cu care se uita tata la televizor cand a aparut asta intr-o transmisie de slujba. Doar la Iliescu se mai uita tata asa si asta pentru ca sub conducerea lui, ii disparusera lui tata colegi de la medicina pe care nu avea sa-i mai vada niciodata…
Da, personajul este cum zici tu, are suficiente bube. Nu e nevoie sa ii trecem in “palmares” si moartea revolutionarilor.
Punctul 1 si 2, total de-acord cu tine, in tot ceea ce spui, la punctul 3 urmatoarea obeservatie:
Omul a fost printre primii, daca nu primul care a recunoscut ca a fost turnator, la foarte putin timp dupa revolutie. In contextul crestin ortodox, spovedania si in general recunoasterea sincera a greselilor facute in trecut, te elibereaza de orice vina. Dumnezeu este mare si iarta, si singurul care te judeca.
Nu poate fi vorba despre o “incredibila nesimtire de a recunoaste” ci dimpotriva, despre curaj si respect fata de propria persoana si fata de Dumnezeu si de opinea publica. Imediat dupa revolutie, cand toti turnatorii s-au ascuns si tremurau de frica ca vor fi deconspirati, Corneanu a recunoscut ca a fost colaborator secu.
Putea foarte bine sa taca, cum a facuto majoritatea clericilor, nu l-ar fi urmarit nimeni, biserica nu l-ar fi dat in gat, pentru ca la vremea aceea cel putin, era condusa de colaboratori cu securitatea (probabil si acuma).
Da, putem vorbi despre o “incredibila nesimtire”, dar nu pentru ca si-a recunoscut vina, ci doar in contextul, ca nu a fost dat jos de sistemul din care a facut parte (BOR).
Interesant mi se pare si faptul ca in 1992 a devenit membru de onoare al Academiei Romane.
rar da rar, reusesc sa ma incalcesc asa de tare in cuvinte – da, incredibila nesimtire se referea la continuarea drumului de mare si sfanta figura bisericeasca, nu la recunoasterea faptei.
Lasa ca Academia Romana e o mocirla atat de adanc pupatoare in fund… sa mai povestim si despre cum Basescu, aceasta sclipire culturala, a trebuit sa refuze nomializarea de membru? :))))
De morti numai de bine. Eu cred in aceasta vorba.
Avem nevoie sa ne detasam de ce a fost rau in mintea si sufletul unui om, avem nevoie sa iertam, sa lasam in urma (dar sa nu uitam) greselile celor care nu mai sunt printre noi.
Balacareala aceasta a lui Bendeac, este dezgustatoare.
hary, detasarea se poate face si prin uitare…nu numai prin elogiu
Attilla, detasarea prin uitare = alzheimer
ete pixu’
Hary, eu tot încerc să pricep de unde vin tot optimismul şi toată serenitatea astea la tine. De unde şi mai ales cum reuşeşti mereu să iei doar partea bună, s-o iei chiar şi de acolo de unde până şi nuferii au murit.
Explică-mi zău cum faci ptr că aş vrea să pot aplica măcar 20%. Ce zic eu măcar 10%. E o chestie educată sau înnăscută oare?
Pentru ca se potriveste, si pentru ca imaginea ta despre mine este mai buna decat in realitate, am sa raspund cu un citat din Blaga (dintro poezie):
”
eu nu ma caiesc / c-am adunat in suflet si noroi / […]
ca sufletul mi-asa curat / cum gandul tau il vrea / […]
vei plange mult ori vei ierta? / vei plange mult ori vei zambi / de razele acelei dimineti / in care eu ti-oi zice fara umbra de cainta:
“nu stii ca numa-n lacuri cu noroi in fund, cresc nuferii?”
Acum fa abstractie ca e o poezie de dragoste si inlocuieste noroiul cu pesimismul si nuferii cu optimismul.
Blaga!
Păi imaginea mi-o fac din ce scrii/comentezi. Şi m-am tot gândit: stai că poate doar eu sunt aşa înverşunată pe toate. Apoi mă uit în jur la prieteni, la cunoştinţe, pe bloguri. Şi-mi dau seama că nu-s eu singura, ci tu eşti aproape simgur. Mai avem un coleg la lucru, traducător de germană. Doar el mai e ca tine aşa 🙂
Ps: hai faceți o rubrică de poezie pe Reacții (da’ vreau şi eu să contribui la ea). O strofă postată la care lumea să comenteze în 3 cuvinte. Poezie de orice fel.
anatati,
Dani e seful aici, el sa zica…
Dani?
Tatiana, daca vrei si tu sa contribui la ea si promiti sa postezi prima strofa, facem 🙂
Dani, tu dai tema in articol si fiecare comentator, baga cate o strofa.
Si vedem ce iese.:))