Sclavii mileniului trei

Intru azi pe net să văd dacă a început al treilea război mondial, scorul dintre Turcia – Rusia, Barcelona – Roma, ce părere are Ruby despre treburile astea – aliajul de praf stelar ce poleieşte un om informat. Verific ştirile din mail, iar d-l yahoo îmi acoperă tot ecranul cu reclama asta:

reclama yahoo

De obicei, închid vijelios toate reclamele de pe o pagină, fără să mă prind ce vor de la mine. Sar peste textele declamatoare, miracolul supozitorului care creşte bicepsul, pozele cu grase pline de vergeturi şi penisul lui Antonio care s-a triplat în doar zece zile. Am ajuns în punctul critic la care orice reclamă îmi activează armura de arici ciufut. Toate reclamele, aceeaşi mizerie! – Cum ar zice Piaţa.

Băi, dar poza de mai sus a avut ceva special. Magic.

Vedeţi voi biscuiţii ăia coloraţi şi pufoşi din centru? Se numesc macarons. Excepţionali biscuiţi, îţi vine să rupi diabetu-n două. De unde ştiu? Păi am mâncat acum câteva zile; mi-a adus domnişoara coabitantă Punct.

Întrebarea care mă înfioară: De unde ştie d-l yahoo ce am mâncat, ba mai mult, că mi-a şi plăcut?! Vă spun sigur că până acum eram constant bombardat cu grase gelatinoase şi penisul de cal al lui Antonio. Şi deodată, macarons!

Dacă nu aş cunoaşte-o de atâţia ani pe domnişoara Punct, aş îndrăzni să cred că i-au plăcut atât de mult macaronşii încât s-a decis să le caute reţeta pe net. Dar experienţa îmi alungă ipoteza asta nebunatică. Ce să faci cu reţeta, dacă eşti iremediabil certat cu gătitul?
Şi atunci, cum a reuşit internetul să-mi depisteze noua febleţe?

Ascultaţi ce vă spune un moderat, un anti-conspiraţionist: Am ajuns sclavii societăţii de consum, victimele propriei creaţii. Am dezvoltat într-atât de mult sistemele de încurajare a consumului, încât ne-am transformat pe nesimţite din vânător în vânat.

Reclamele de astăzi par să aibă propria conştiinţă – acumulează singure informaţii şi se adaptează. Apocalipsa din Terminator, dar nu cu roboţii care s-au revoltat împotriva umanităţii, ci cu macarons pufoşi.

Marea majoritate a populaţiei munceşte doar pentru a cumpăra chestii. Are sau nu nevoie, puţin contează. TREBUIE să le cumpere. Atunci când reclamele, sub diferite forme, ajung să îţi stabilească stilul de viaţă, nu mai sunt multe de făcut. Sclavii antici măcar au construit piramide. Noi, sclavii moderni, oare la ce proiect măreţ lucrăm?

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

11 Comments

  1. Pe acelasi principiu functioneaza si horoscopul. Se gaseste intotdeauna cineva care sa zica “wow, se potriveste”. 🙂

    Totul se intampla la tine in minte. Cu cat mai multa importanta acorzi unui lucru, cu atat mai probabil este sa-i cauti un sens, o semnificatie. De restul se ocupa sistemele probabilistice din marketingul de masa.

    Reply
    • Nu este coincidenţă. Macarons ăştia sunt o raritate pe la noi. Eu habar nu aveam că există până să mănânc săptămâna trecută. Reclamele la macarons sunt la fel de dese ca alea la tofu. Sau la gem de coarne.

    • Dani, aici esti in eroare. Faptul ca nu ai auzit de Macarons, nu le face nici exotice, nici foarte rare pe la noi 🙂
      In fiecare cofetarie le gasesti, la fel in orice hipermarket. E spam major in online cu prajiturelele astea frantuzesti, care par sa-i fi cucerit pe romani. Lumea vorbeste si discuta in online despre minunatiile viu colorate.

      De acum incolo o sa le vezi peste tot pe unde mergi.
      Pentru ca acum le constientizezi si le dai importanta.

    • Se cheama “frequency illusion”, e studiata treaba.
      Totusi eu cred ca dra Punct a cautat care-s mai buni, unde-i gaseste si nu cum se fac 😀

  2. Maestre, raritate? Nebunia cu ei a inceput prin 2011 asa in Romania (existau chiar cateva shop-uri centrate pe ei, prin Bucuresti). Acum chiar sunt peste tot, inclusiv la Carrefour-uri si Mega Image-uri.

    Altfel, datorita aluatului, reteta nu e chiar usoara (am incercat o varianta frantuzeasca, din pacate pentru bietii macarons – au fost totusi mancabili), deci merge si o recomandare din cand in cand :))

    Reply
  3. Partea cea mai tare este ca imaginea de mai sus, nu e reclama la macaroms ci la Doncafe. 🙂
    Am vazut in dimineata asta reclama la TV si am recunoscut poza. Cam atat despre coincidente si conspiratii… 🙂

    Reply
    • Reclama asumată o fi la cafea. Dar aia ascunsă, cea mai importantă, e la macarons. De ce n-au pus un ou fiert lângă? Sau o felie de pâine cu unt?
      Îţi spun de ce. Vezi reclamă la cafea. Ştii despre ce este vorba, toată cafeaua are cam acelaşi gust, în cel mai bun caz ţi se face poftă de cafea, nu de Doncafe. Dar, cel mai important, şi aici se vede nivelul la care au ajuns reclamele de azi – Te gândeşti: “Băi, ce ar merge nişte macarons pe lângă cafeaua asta!”
      Te-au atacat subliminal, eşti al lor.

    • Dani,
      Cu faptul ca industria (in acest caz alimentara) ne studiaza preferintele culinare si ne spioneaza comportamentul social incercand sa le exploateze, pentru a vinde mai targetat (eficient), este normal. Cu asta sunt deacord.

      Nu sunt deacord cu exemplul dat. Tu vorbesti mai sus de faptul ca nu este o coincidenta reclama primita si faci legatura intre ea si macaronsii consumati de tine recent, explicand astfel fenomenul reclamei inteligente, cu “proprie constiinta”.

      Eu ti-am demostrat ca nu-i asa. Ai cazut prada mintii tale, care a facut o asociere de tip horoscopiana, intrebandu-se:
      “De unde ştie d-l yahoo ce am mâncat, ba mai mult, că mi-a şi plăcut?!”

      Te pot linisti, d-l yahoo nu stie asemenea detalii despre tine. Mai ales daca nu ai lasat urme pertinente in online, care sa duca la aceasta concluzie. Asa cum probabil s-a intamplat cu reclamele la penisi expandati si grase gelatinoase…:)

      Reclama de care te-ai lovit doreste sa promoveze si sa vanda cu totul altceva, mai precis cafeaua Doncafe.
      Asocierea cu macarons, este de conjunctura, pentru a atrage atentia consumatorilor si mai ales pentru a sugera ca Doncafe joaca in aceeasi liga cu macarons. Gen, “iti place macarons, s-ar putea sa-ti placa si Doncafe.”

      Asa cum am spus si mai sus, totul se intampla la noi in minte. Cu cat mai multa importanta acordam unui lucru, cu atat mai probabil este sa-i gasim un sens, o semnificatie.
      Asa l-am creat pe Dumnezeu, sau fizica cuantica 🙂

      Cu alte cuvinte, daca nu ai fi mancat cu cateva zile inainte macarons, tot ai fi primit reclama la Doncafe. Doar ca nu i-ai fi acordat nicio atentie. 🙂

  4. Oricum, asocierile de genul asta erau la moda prin anii 80-90′ (si-au atins apogeul in campania Got Milk). Acum se poarta raspandirea aromei si asocierile spontane (a se vedea dispersoarele din statiile de metrou si Ratb), sampling-urile inedite si promotiile de tip cross-category (nu-ti mai spun cu ce as asocia produsul, te prind direct la raftul de produse asociate) si multe lucruri care nu te pot face sa cumperi un anumit brand sau produs, dar ti-l pot pune pe harta mentala, ceea ce e mai mult decat suficient de cele mai multe ori 🙂

    Reply

Leave a Comment.