100 de pule

100 de pule

O sută de pule. Poate nu chiar o sută, da’ rotunjim. Erau minus douăzeci de grade și noi stăteam de vreo patru ore în curte, chiar lângă pădurea de brad, mutându-ne greutatea de pe un bocanc pe altul, așteptând să se termine odată.

Bătea ușor vântul, destul cât să treacă frigul prin haine și pielea bocancilor să se întărească de la umezeala înghețată. Bătătorisem toată zăpada de pe jos când ofițerul ne-a anunțat că nu mai e mult până începem, maxim o oră…

Aveam buzetele vinete când am intrat în sala aia mult prea mică pentru o sută de pule.

– Ce faci, mă?

– Trag un pic de ea să nu mă fac de râs, ce dracu!

Ăsta era cât un urs și, ascunsă de frig între pulpele alea cât buștenii, abia i se vedea. Dintr-odată, preocupați de cum arată, începură toți să și-o frece, tragă, mângăie, orice ca s-o încălzească.

Bine că sala nu era încălzită… și-așa mirosul era sufocant. O curvă aproape de pensie dacă intra acolo îi lăcrimau ochii, cât o fi fost ea de obișnuită cu aroma de mădular.

– Tu nu?

– Nea, la mine atâta e și sculată.

Bine că mai puteam să râdem. Hohoteau, trăgându-și de pule. Mie mi-era jenă și nici nu prea avem nevoie. Nu că mi-ar fi atârnat cine știe ce dintre picioare, pe frigul ăla măgar să fi fost și tot se făcea de-un deget, dar vizual eram în regulă.

Simplă chestie de proporții. Aveam 1,85 și 50 de kilograme, eram atât de slab că n-aș fi avut nevoie de parașută. Asta și voiam să le spun ”luați-mă la aviație că vă scutesc de cheltuieli, eu plutesc până jos dacă sar din avion, n-am nevoie de echipament”.

Așa că pe mine orice fel de pulă arăta mai mare decât pe alții. Plus tufa imperială de floace negre ca pana de corb care lărgea și mai mult percepția zonei de interes… practic, gol eram tot numai pulă. Avantajele unei siluete de lagăr de concentrare. Gol eram numai pulă, îmbrăcat eram numai nas.

– Haide!

Intram rând pe rând, să ne-aprobe comitetul pentru curățat budele cu periuța în armată. Asta-mi spusese taică-meu c-o să fac toată ziua dacă mă duc. Cântar, ruletă la cantul ușii, măsurată ochiometric virginitatea dintre buci și vreo două întrebări stupide.

La masă, o asistentă care-și tot ferea rușinată privirea. Era o hoașcă c-o față de mestecat kilometri de pulă; probabil era în descrierea postului – toate, absolut toate asistentele de care auzisem de la băieții mai mari se purtau de parcă n-ar fi văzut în viața lor animalul în cauză.

Pe o masă separată era un  bol cu apă, pentru răcit erecțiile. Îl puseseră în camera de inspecție că dacă-l puneau în sala de așteptare îngheța. De-acolo beau prostalăii din legendele urbane, după ce alții-și calmau letconu-n lichid. La noi n-avea cine, nici să presteze erect, nici să bea ca prostu, eram plictisitori.

Gata, am scăpat. Nu era unul acolo să nu răsufle ușurat și să nu se simtă umilit. Numa’ fiul primarului, care primise tratament special… și pentru mine sunase taică-meu, să nu îngheț ca prostu juma de zi acolo, da’ mă făcusem că nu aud strigarea de la început a ofițerului. Eram cu băieții, toți cu pula la vedere, cum naiba să fac pe muierea?

Vreo două, trei zile de la recrutare, parcă ne-am vorbit altfel în curtea liceului. Un pic stingher așa… ca de la pulă la pulă.

fragment din ”Extraterestrul de buzunar”, o apariție din 2016 probabil.

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

5 Comments

  1. Asta am patit si eu la recrutare… era un frig de crapau pulele… Bine ca ju a durat mult, o genuflexiune si noste intrebari au fost de ajuns :))

    Reply
  2. E, dar sa te tii amuzament dupa incorporare! (sau in cazul nostru, al liceenilor militauri – dupa admitere) Ne-am luat uniforma in primire, iar printre obiecte se gasea si un AZP. Azepeurile astea erau un soi de boxeri mai largi, cu o fanta prin care cea mai neastimparata excrescenta a corpului masculin reusea sa-si faca mai mereu loc si sa inceapa sa se frece de asprimea izmenelor. Din toata invalmaseala asta se ridica un cort matinal de toata frumusetea – Bear Grylls, eat your heart out! E, tocmai de la agitatia asta si-au tras chilotii aia numele: AZP. Aparate de Zapacit Pula.

    Reply

Leave a Comment.