1 Mai, în urmă cu 10 ani: Rucsac de vreo 25 kg în care îndesam cortul milităresc, izopren, saci de dormit, conserve, topor, pelerine, haine de schimb şi ceva sticle pline de curaj. Drumeţie de 8 ore în fiecare zi, cu somn într-un refugiu din creierii munţilor (sau în cort). Deplasare pedestră de la poale până la 2500 metri, ţopăieli pe creste şi retur.

1 Mai, acum: Cel mai greu obiect din Rucsac este aparatul foto. Mai găsim o sticluţă cu apă, un măr, o napolitană şi briceagul Victorinox (să tai mărul).
Urcat cu telecabina din Sinaia la Cota 2000, cu pauză la Cota 1400 pentru prânz. Făcut câteva poze şi coborât cu telecabina până în curtea pensiunii din Sinaia. Între Gara Sinaia şi pensiunea din Sinaia ne-a cărat taxiul.

Ce să nu faci pe munte de 1 Mai:
– Să nu te dopezi cu încredere. Este irelevant ce ai făcut în urmă cu 10 ani, acum eşti alt om, altă femeie.
– Să eviţi pe cât posibil porţiunile de zăpadă. Nu este un strat uniform, nu este la fel de compactă, iar sub strat se ascund bolovani ascuţiţi.
– Să nu vii în adidaşi!

– Să îţi alegi un traseu în concordanţă cu burta şi poponeţul de acum, nu de acum 10 ani.

Este ceva normal, natural. Dacă nu ai un regim sportiv (alimentar şi fizic), pe la vreo 30 de ani încep să crească burţile noastre şi fundurile femeilor.

Bărbaţii sunt programaţi genetic să-şi înceapă îngrăşarea de la nivelul burţii. Cea mai mare parte a evoluţiei am fost vânători, iar burta ne incomodează cel mai puţin în acest proces. Femeile au sălășluit tot în jurul casei/grotei, ocupate cu gospodăritul (men hunt, women nest). Fundul se îngraşă primul.

Totuşi, imensitatea burţilor tradiţional româneşti este cauzată şi de tradiţionalele apucături. Când verşi în stomac (aproape) zilnic 7-8 litri de berică şi ciorbică, s-ar putea să-l lărgeşti. Şi să rămână aşa.

N-am reuşit să înţeleg mitul tămăduitor al ciorbei: “Nu se poate fără nişte zeamă caldă la stomac!” Asta înseamnă 2-3 castroane de fiertură fierbinte, asezonate cu o cană de smântână, ardei iute şi pălincă. Să-ţi sară ochii din orbite şi să plângi pe urechi – Sănătate pură!

Dani Corban

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş